Se afișează postările cu eticheta Comportament. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Comportament. Afișați toate postările

marți, 25 septembrie 2018

Dacă aș fi...ce-aș fi?

9/25/2018 2
Dacă aș fi...ce-aș fi?
Dacă aș fi...ce-aș fi?
Dacă aș fi...ce-aș fi?
Astăzi, la ora de dezvoltare personală, am avut parte de introspecție. Copilașii mei s-au prins cu plăcere în jocul „Dacă aș fi, ce-aș fi?” și au dat răspunsuri surprinzătoare. Surprinzătoare cu adevărat este această generație nouă de copii, deschiși la nou, incisivi, cu  inteligență și imaginație uluitoare și o maturitate în gândire care nu e trădată de fragilitatea fizică. 

Răspunsurile pe care le-am primit m-au uluit de-a dreptul. Spre exemplu, la întrebarea „Dacă aș fi un cuvânt, ce cuvânt aș fi?”, copiii mei au răspuns: dragoste, inimă, viață, aur, iubire, floare, comoară etc. M-aș fi așteptat la noțiuni mai concrete, la cuvinte care intră mai des în vocabularul lor, dar...Nu! „Sfatul bătrâneilor” din clasa mea a ales să mă uluiască prin maturitatea cu care a făcut selecția. Și...uite așa am petrecut o oră întreagă, încercând să ne cunoaștem reciproc.

Jocul „Dacă aș fi...ce-aș fi?” este o modalitate excelentă de cunoaștere reciprocă și de dezvoltare a inteligenței emoționale. El ne oferă ocazia să observăm ce imagine are copilul despre sine, precum și despre ceilalți colegi din clasă. Aceste informații sunt foarte prețioase, iar răspunsurile primite trebuie tratate cu maximum de respect și prețuire. Ținând cont că elevul își deschide sufletul, răspunsurile acestuia nu trebuie influențate și, sub nici un motiv, nu trebuie criticate ori amendate în vreun fel.

Regulile generale ale jocului:

Pentru început este nevoie de un set de întrebări alese cu grijă, în funcție de vârsta copiilor și de ceea ce vrem să aflăm despre ei. Întrebările pe care noi le-am folosit sunt următoarele:

1.  Dacă aș fi floare, ce floare aș fi?
2.  Dacă aș fi un copac, ce copac aș fi?
3.  Dacă aș fi o culoare, ce culoare aș fi?
4.  Dacă aș fi un anotimp, ce anotimp aș fi?
5.  Dacă aș fi o zi a săptămânii, ce zi aș fi?
6.  Dacă aș fi un fenomen al naturii, ce fenomen aș fi?
7.  Dacă aș fi un animal, ce animal aș fi?
8.  Dacă aș fi o insectă, ce insectă aș fi?
9.  Dacă aș fi un cuvânt, ce cuvânt aș fi?
10. Dacă aș fi un personaj dintr-o carte, ce personaj aș fi?
11. Dacă aș fi o figură geometrică, ce figură aș fi?
12. Dacă aș fi un fruct, ce fruct aș fi?
13. Dacă aș fi un instrument muzical, ce instrument aș fi?

Deși am avut răspuns oral la toate întrebările din lista prezentată, am selectat doar șase pe care le-am ilustrat, plasând fiecare desen pe câte o petală de floare. În centrul florii s-a aflat un mic autoportret. Floarea rezultată am denumit-o „Floarea personalității”.
Dacă aș fi...ce-aș fi?
Dacă aș fi...ce-aș fi?
Dacă aș fi...ce-aș fi?
Dacă aș fi...ce-aș fi?
Dacă aș fi...ce-aș fi?
Fiecare floare a fost decupată cu grijă și lipită pe un panou, realizând un proiect comun: „Buchetul de flori al clase noastre”. Pe panou așezasem anterior un vas desenat, iar la sfârșit, am decorat buchetul cu câteva frunze verzi. Fiecare elev s-a simțit părtaș la proiectul comun, fiecare fiind parte activă a grupului.

Pentru a realiza „Floarea personalității”, am avut nevoie de șablonul de mai jos.
Șablon
Dacă și vouă vă place să vă jucați cu copiii, vă aștept cu păreri și exemple de activități, în rubrica de comentarii.

Spor!
Cu drag,
Didactice de 10(zece)

luni, 24 septembrie 2018

Exprimarea emoțiilor: tristețe, bucurie, furie

9/24/2018 2
Exprimarea emoțiilor: tristețe, bucurie, furie
Exprimarea emoțiilor: tristețe, bucurie, furie
Exprimarea emoțiilor: tristețe, bucurie, furie
Exprimarea emoțiilor: tristețe, bucurie, furie
Exprimarea emoțiilor: tristețe, bucurie, furie
Exprimarea emoțiilor: tristețe, bucurie, furie
Emoțiile sunt răspunsul nostru afectiv la tot ceea ce ne înconjoară. Omul are răspunsuri emoționale la foarte mulți stimuli, însă, ceea ce contează este modul în care alege să le exprime. Neexprimarea emoțiilor poate duce la tulburări somatice cum ar fi: dureri de cap, palpitații, dureri abdominale, dar și la tulburări psihice. Totodată, formele dezadaptative de exprimare a emoțiilor pot avea efecte nocive asupra relațiilor sociale și profesionale.

Prin urmare, pentru menținerea stării de sănătate este importantă exprimarea și exteriorizarea emoțiilor la un nivel ponderat.

Pornind de la această idee, de exprimare ponderată a emoțiilor, am conceput copiilor mei de clasă pregătitoare un joc de măști. Este bine știut că jocul de rol favorizează exprimarea emoțiilor și încurajează copiii să-și exteriorizeze trăirile.

Jocul nostru de măști a pornit de la situații simple, pe care le-am enunțat fiecărui copil în parte, acesta având sarcina de a-și pune masca ce simbolizează reacția lui afectivă. M-am limitat la cele trei emoții de bază: tristețe, bucurie și furie.

Câteva exemple de situații prezentate elevilor:

1. Afară plouă.
2. Bunicii vor veni în vizită.
3. Părinţii pleacă la plimbare, fără tine.
4. Ţi s-a furat telefonul.
5. Primești mai multe teme decât te aşteptai.
6. Ninge și mâine mergi cu sania.
7. Nu ai fost ales şeful clasei.
8. Prietenul tău cel mai bun s-a mutat la altă scoală sau în altă localitate.
9. Se apropie vacanţa de vară.
10. Fratele tău a luat o notă mică.
11. Colegul tău de bancă îți varsă cerneala pe caiet.
12. Plouă și tu nu ai umbrelă.
13. Nu primești imediat ceea ce ceri.
14. Auzi clopoțelul care sună sfârșitul orelor de curs.
15. Astăzi este ziua ta.
16. Mâine este luni și mergi la școală.

În partea a doua a lecției, am identificat elementele din fizionomia omului, care exprimă starea emoțională. Am concretizat această etapă prin modelarea a trei figuri care exprimă emoțiile de bază abordate: bucurie, tristețe, furie.
Exprimarea emoțiilor: tristețe, bucurie, furie
Exprimarea emoțiilor: tristețe, bucurie, furie
Exprimarea emoțiilor: tristețe, bucurie, furie
Exprimarea emoțiilor: tristețe, bucurie, furie
Exprimarea emoțiilor: tristețe, bucurie, furie
Exprimarea emoțiilor: tristețe, bucurie, furie
Exprimarea emoțiilor: tristețe, bucurie, furie
Ce pot să spun este că elevii mei s-au prins în jocul propus, eu am aflat câte ceva despre fiecare, iar ei s-au simțit foarte bine.
Șablon
Dacă și vouă vă place să vă jucați la orele de dezvoltare personală, vă aștept cu păreri și exemple de activități, la rubrica de comentarii.

Spor!
Cu drag,
Didactice de 10(zece)

luni, 17 septembrie 2018

Igiena cavității bucale sau cum să-i faci pe cei mici să se spele pe dinți din plăcere

9/17/2018 0
Igiena cavității orale
Igiena cavității orale
Igiena cavității orale
Igiena cavității orale
Igiena cavității orale
Igiena cavității orale
Igiena cavității orale
Igiena cavității orale
Igiena cavității orale
Igiena cavității orale
Ziua pe care tocmai am încheiat-o alături de piticii mei mi-a oferit ocazia să abordez o temă pe placul meu: Igiena cavității bucale. Abordez această temă cu toți elevii mei din mai multe considerente. Aspectul dinților, mirosul general al gurii, prevenirea infecțiilor gingivale și a pierderii dinților și, nu în ultimul rând, sănătatea generală a organismului, toate sunt motive temeinice în susținerea unei igiene corecte a dinților și gurii.

Am constatat cu bucurie că micii mei școlari sunt prieteni cu pasta și periuța de dinți, că știu când și cum să-și perie dinții și, mai mult, mi-au și demonstrat astăzi, folosindu-se de „Dințos”. 

„Dințosul” este un personaj special creat pentru această lecție, o figură de fată sau băiat, în funcție de posesor, cu dinți din fasole albă, pe seama căruia ne-am demonstrat tehnicile de periaj dentar.

Pentru crearea „Dințosului” aveți nevoie de:

-coli albe;
-imaginile de aici;
-fasole albă;
-lipici fierbinte.

Mod de realizare:

1. Imprimați imaginile atașate pe link-ul de mai sus.

2. Folosind lipici fierbinte, lipiți boabele de fasole, în chip de dinți.

3. Oferiți copiilor imaginile astfel pregătite și rugați-i să le coloreze în concordanță cu propriul chip, explicându-le că personajul creat va fi un fel de „Ei”, dar stilizat.

4. Folosind o periuță nouă, exersați împreună cu copiii periajul corect al dinților, respectând direcțiile de periere pentru fiecare categorie de dinți. Nu uitați să le explicați că și limba trebuie periată, dar cu partea cauciucată din spatele periuței de dinți.

5. Lăsați copiii să exerseze până deprind tehnica corectă de periaj. Lipiciul fierbinte cu care sunt lipite boabele de fasole face aproape imposibilă desprinderea acestora.

Spor!
Cu drag,

sâmbătă, 1 noiembrie 2014

Paiaţa

11/01/2014 0
Pentru că este vacanţă (scurtă, ştiu, dar tot vacanţă este!) şi timpul capătă alt ritm, sper că veţi avea o clipă liberă să lecturaţi şi să reflectaţi.
Paiaţa
Paiaţa
de H. Negrino 

Povestea mea începe aşa :
Cu o vitrină mare, mare…
Şi-n mijlocul vitrinei EU,
Paiaţa de vânzare.
Cu nasul mic şi înghețat, turtit pe flori de gheață,
Priveam la lume şi visam,
Cu mintea-mi de paiaţă.
Când primul ghiocel spre soare,
Privirea lui a ridicat,
Zăpada s-a topit îndată 
Şi nasul meu s-a dezgheţat.
Şi mugurii iviţi pe ramuri
Luau viaţa de la început,
O fată şi-un băiat pe stradă
Şi-au dat întâiul lor sărut.
Dar de ruşine, motivu-l ştiţi bine,
Privirea speriată spre el şi-a oprit…
Erau obrăjorii, aprinşi ca bujorii
Şi lui la ureche ceva i-a şoptit.
Apoi ţinându-se de mână, 
În magazin ei au intrat.
De frică mă făcusem mică…
Dar ei râzând, m-au cumpărat.
Şi-acas' m-au pus într-o vitrină,
Lângă o floare de cleştar 
Şi-o dansatoare japoneză,
Născută dintr-un chihlimbar.

Ei…dar vremea şi firea uneşte iubirea
O prinde şi-o-nalță ca pasărea-n pom…
Şi-n casa cu soare, pe seară îmi pare,
O barză aduse un pui mic de om.
Am spus Adio! japonezei,
Adio! florii de cleştar,
Şi m-am mutat cu fericire să stau
Cu noul locatar.
Şi micul pui de om se-nalţă, 
Ca floarea-n luna lui april
Şi îmi vorbeşte câte toate,
Poveşti din lumea-i de copil.
Dar într-o zi…ce tristă zi îmi pare,
În loc să râdem HA, HA, HA…
Din gene i-am cules cu teamă,
O floare caldă- lacrima.
Atunci mâhnită şi dezamăgită,
M-am dat iute tumba
Să-l văd iar râzând, 
M-am strâns ca o sfoară, 
Am scos limba afară…
Dar el, printre lacrimi, mi-a zis suspinând:
Mămica mea şi cu tăticul, de care ştii cât s-au iubit
Şi-au spus cuvinte foarte grele…
Şi-acum un ceas, s-au despărţit.
De ce ? De ce ? Hai, spuneți voi?
Pe mine capul nu mă taie, 
Eu sunt paiaţă, maimuţoi,
În cap, am paie…
Pe când voi???

Cu drag,


miercuri, 29 octombrie 2014

Pantofii roşii, de N. Calma

10/29/2014 0
Subiectul: Pantofii roşii, de N. Calma
Metoda pălăriilor gânditoare (“Thinking hats”)
Metoda pălăriilor gânditoare este o tehnică interactivă, de stimulare a creativităţii participanţilor care se bazează pe interpretarea de roluri în funcţie de pălăria aleasă. 

Sunt 6 pălării gânditoare, fiecare având câte o culoare: alb, roşu, galben, verde, albastru şi negru. 

Colectivul de elevi este împărţit în 6 grupe a câte 4 elevi. Se împart cele 6 pălării gânditoare elevilor şi se oferă cazul supus discuţiei pentru ca fiecare să-şi pregătească ideile. Vor interpreta astfel rolul precis, aşa cum consideră mai bine.

După discuţiile avute în grupe, liderul prezintă poziţia grupului din care face parte. Rolurile se pot inversa, participanţii fiind liberi să spună ce gândesc, dar să fie în acord cu rolul pe care îl joacă. Culoarea pălăriei este cea care defineşte rolul.

1. Pălăria albă-informează
Cei ce poartă pălăria albă trebuie să ofere informaţii şi imagini atunci când acestea i se cer. Nu oferă interpretări şi opinii.

Când „poartă” pălăria albă, gânditorul trebuie să imite computerul, să se concentreze strict pe problema discutată, în mod obiectiv şi să relateze exact datele. Gânditorul pălăriei albe este disciplinat şi direct.

Pălăria albă a povestit lectura, evidenţiind faptele şi personajele fără a exprima vreo opinie.

Pantofii rosii, de N. Calma

Într-un oraş din America, trăia împreună cu mama ei o fetiţă neagră pe care o chema Neuşi.

Mama ei spăla vasele la un restaurant şi venea noaptea târziu. Neuşi o aştepta pe mama ei până se întorcea de la lucru. În casă era frig. Sub duşumea forfoteau şobolanii şi lui Neuşi îi era frică de ei.

Într-o noapte, şobolanii furară pantofiorul stâng al Neuşei. Fetiţa îl căută împreună cu mama ei multă vreme, dar nu-l găsiră nicăieri. Dimineaţa, Neuşi îşi încălţă pantofiorul drept şi începu să plângă.
— Cum am să umblu acum desculţă ? Mama oftă din greu.
— Nu plânge, fetiţa mamei. îl voi ruga pe stăpânul meu să-mi dea leafa pe o săptămână înainte şi dacă-l voi îndupleca, îţi voi cumpăra alţi pantofiori.

Neuşi sări în sus de bucurie.
— Mămică, atunci cumpără-mi pantofiori roşii, aşa cum avea fetiţa aceea frumoasă, pe care am văzut-o când am fost cu tine în parc.
— Nu ştiu fetiţa mea, dacă îmi vor ajunge banii. Pantofiorii aceia sunt atât de scumpi !
Dar Neuşi o ruga atât de frumos să-i cumpere pantofiorii roşii, încât mama îi promise.

Duminică porniră împreună în oraş. S-au oprit în faţa unei prăvălii. În dosul vitrinelor sclipitoare erau înşirate ghete şi pantofi.
— Mamă, mamă, uite pantofiorii roşii, strigă deodată Neuşi. Hai să intrăm mai repede.

În prăvălie, nimeni n-o luă în seamă pe negresă şi pe fetiţa ei. Doi vânzători încercau o pereche de ghete unui băiat îmbrăcat într-un costum de sport, iar ceilalţi stăteau de vorbă. Într-un târziu, mama se hotărî să-i roage:
— Iertaţi-mă, nu mi-aţi putea arăta nişte pantofiori roşii pentru fetiţa mea ?
Vânzătorul se apropie supărat :
— Asta-i marfă scumpă, spuse el. Ai destui bani pentru astfel de pantofi ?
— Da, domnule, stăpânul mi-a dat leafa pe o săptămână înainte. Numai atunci vânzătorul puse pe tejghea o pereche de pantofiori roşii. Erau atât de noi, luceau atât de frumos şi miroseau a piele. Neuşi începu să bată din palme.
Vânzătorul se încruntă şi murmură printre dinţi :
—Încearcă-i!
Dar el nu-i încălţă pantofiorul pe picior, aşa cum ar fi făcut cu alţi cumpărători. Neuşi şi mama ei aveau pielea neagră, şi pentru cei cu piele neagră, vânzătorii nu se osteneau. Mama se aşeză în genunchi în faţa fetiţei şi începu să-i încalţe pantofiorii roşii. Dar ce nenorocire! Pantofiorii erau prea mici.
— Nu aveţi cumva o pereche mai mare ? întrebă mama. Vânzătorul o privi prin ochelari.
— Mai mari ? Avem, numai că trebuie să cumperi şi perechea pe care ai încălţat-o.
— Să iau şi perechea asta ? Dar pentru ce ? Dar pantofii ăştia sunt mici pentru fetiţă.
Vânzătorul împacheta netulburat, pantofiorii.
— Fetiţa i-a încercat şi cine o să încalţe nişte pantofi pe care i-a pus în picioare un copil de negru. Eşti obligată să-i iei perechea asta. 
Mama se uită disperată la ei.
— Vai de mine! Dar n-am bani decât pentru o singură pereche. Va să zică fetiţa mea va rămâne fără pantofi!
Auzind acestea, Neuşi începu să plângă cu sughiţuri. Mama se apropie de stăpânul prăvăliei.
— Domnule, daţi-mi voie să nu cumpăr aceşti pantofi, îl rugă ea sfioasă — fetiţa n-a încercat decât unul. Nu am nici un cent mai mult, domnule... ăştia sunt bani munciţi.
Patronul văzând în faţa sa o negresă, făcu plictisit cu mâna.
— Nu vreau să păgubesc din cauza ta, spuse el morocănos. 

Această discuţie a fost auzită de un alt cumpărător, un om în salopetă de muncitor. El se aplecă spre Neuşi şi-i mângâie căpuşorul.
— Nu mai plânge fetiţă mică ! Apoi, întorcându-se către mama Neuşei, îi spune :
Daţi-mi mie pantofiorii aceştia. Vor fi tocmai buni pentru fetiţa mea. Dumneata vei putea cumpăra alţi pantofiori pentru copilul dumitale. Eu unul, ştiu ce înseamnă banii munciţi. O salută pe mama Neuşei, plăti pantofii şi luând pachetul la subţioară, ieşi din magazin.

Neuşi se întoarse fericită acasă. La fiecare pas pantofiorii cei noi scârţâiau şi Neuşei i se părea că pantofiorii vorbesc. Iar mama ei nu-l putea uita pe omul îmbrăcat în salopetă de muncitor.

2. Pălăria albastră -clarifică
Este pălăria responsabilă cu controlul demersurilor desfăşurate. Pălăria albastră este dirijorul orchestrei şi cere ajutorul celorlalte pălării. 

Gânditorul pălăriei albastre defineşte problema şi conduce întrebările, concentrează informaţiile pe parcursul activităţii şi formulează ideile principale şi concluziile la sfârşit, monitorizează jocul şi are în vedere respectarea regulilor, rezolvă conflictele şi insistă pe construirea demersului gândirii, intervine din când în când şi de asemeni la sfârşit.

Poate să atragă atenţia celorlalte pălării, dar prin simple interjecţii. Chiar dacă are rolul conducător, este permis oricărei pălării să-i adreseze comentarii şi sugestii.

3. Pălăria roşie - spune ce simte despre...
Purtând pălăria roşie, gânditorul poate spune aşa: ”Aşa simt eu în legătură cu…”

Această pălărie legitimează emoţiile şi sentimentele ca parte integrantă a gândirii. Ea face posibilă vizualizarea, exprimarea lor. Pălăria roşie permite gânditorului să exploreze sentimentele celorlalţi participanţi la discuţie, întrebându-i care este părerea lor “din perspectiva pălăriei roşii”, adică din punct de vedere emoţional şi afectiv. Cel ce priveşte din această perspectivă nu trebuie să-şi justifice feeling-urile şi nici să găsească explicaţii logice pentru acestea.

Mama se simte umilită la cererea vânzătorului de a plăti perechea de pantofi probată de copilul ei şi disperată de faptul că nu va putea plăti o sumă atât de mare pentru pantofii fetiţei pe care o iubea enorm.

Suntem indignaţi de atitudinea pe care o are vânzătorul faţă de fetiţă şi de mama acesteia, invocând un motiv atât de nefiresc. Vouă v-a plăcut ceea ce a făcut el? Ce-aţi simţit când aţi citit că vânzătorul i-a cerut mamei să plătească ce nu ar fi vrut să cumpere?

4. Pălăria galbenă - aduce beneficii creative
Este simbolul gândirii pozitive şi constructive, al optimismului. Se concentrează asupra aprecierilor pozitive, aşa cum pentru pălăria neagră erau specifice cele negative. Exprimă speranţa; are în vedere beneficiile, valoarea informaţiilor şI a faptelor date. 

Gânditorul pălăriei galbene luptă pentru a găsi suporturi logice şi practice pentru aceste beneficii şi valori oferă sugestii, propuneri concrete şi clare. Cere un efort de gândire mai mare. Beneficiile nu sunt sesizate întotdeauna rapid şi trebuie căutate. Ideile creative oferite sub pălăria verde pot constitui material de studiu sub pălăria galbenă. Nu se referă la crearea de noi idei sau soluţii, acestea fiind domeniul pălăriei verzi.

Suntem încântaţi de comportamentul muncitorului care îi dă vânzătorului o lecţie despre omenie. Muncitorul înţelege ce înseamnă banii munciţi şi redă speranţa mamei şi fetiţei. 

Binele există şi în realitate nu doar în poveşti şi de cele mai multe ori învinge.

5. Pălăria neagră - identifică greşelile
Este pălăria avertisment, concentrată în special pe aprecierea negativă a lucrurilor. Gânditorul pălăriei negre punctează ce este rău, incorect şi care sunt erorile. Explică ce nu se potriveşte şi de ce ceva nu merge; care sunt riscurile, pericolele, greşelile demersurilor propuse. Nu este o argumentare ci o încercare obiectivă de a evidenţia elementele negative.

Se pot folosi formulări negative, de genul: “Dar dacă nu se potriveşte cu…” “Nu numai că nu merge, dar nici nu…”. Gânditorul nu exprimă sentimente negative, acestea aparţinând pălăriei roşii, după cum aprecierile pozitive sunt lăsate pălăriei galbene. În cazul unor idei noi, pălăria galbenă trebuie folosită înaintea pălăriei negre.

Vânzătorul a greşit tratând astfel mama şi fiica din simplul motiv că erau de culoare. Acesta este un caz tipic de discriminare rasială care poate fi întâlnit în orice societate şi care trebuie corectat.

6. Pălăria verde - generează ideile noi - efortul
Simbolizează gândirea creativă. Verdele exprimă fertilitatea, renaşterea, valoarea seminţelor. Căutarea alternativelor este aspectul fundamental al gândirii sub pălăria verde. Este folosită pentru a ajunge la noi concepte şi noi percepţii, noi variante, noi posibilităţi. Gândirea laterală este specifică acestui tip de pălărie. Cere un efort de creaţie.

Mama şi fetiţa ar trebui să părăsească magazinul în căutarea altuia care să le trateză egal cu persoanele albe.

Muncitorul ar putea să o ajute pe mamă să-şi găsească un loc de muncă mai bine plătit.

Spor la povestit!
Cu drag,

marți, 26 august 2014

Start Me Up- şcoală de antreprenoriat

8/26/2014 0
Nu puţini sunt cei nemulţumiţi de veniturile proprii, de lipsa locului de muncă ori de locul de muncă prost plătit pe care îl au. Nu puţini sunt cei care şi-ar dori să evolueze pe plan profesional, dar nu ştiu cum sau de unde să înceapă ori nu pot duce la capăt o idee de succes. 
Pentru toţi aceştia, tineri ori mai puţini tineri, care au obosit să spere ca societatea să le ofere ceva, care doresc să-şi ia în mâini propriul destin, care doresc un punct de plecare, dar şi pentru cei care au încercat dar au eşuat, în toamna aceasta şcoala de antreprenoriat Start Me Up, un proiect Akcees, se va organiza în perioada 14-20 septembrie, la Pensiunea Speranţa din Predeal. Aici, ai şansa să-ţi descoperi potenţialul antreprenorial şi să înveţi de la cei mai buni cum să îţi transformi ideile în afaceri de succes.

Start Me Up (http://startmeup.ro/) este singura şcoală de antreprenoriat din România în cadrul căreia vei forma echipe, vei genera idei de afaceri şi vei dezvolta ulterior concepte viabile de business lucrând alături de un trainer internaţional, antreprenori şi investitori consacraţi din România.

La final, îţi vei valida ideea prezentând-o în faţa unui juriu de specialitate, vei primi feedback şi vei avea ocazia să te numeri printre câştigători.

Cea de a treia ediţie a şcolii de antreprenoriat Start Me Up aduce în faţa ta un trainer internaţional (Daniel Ramamoorthy, antreprenor serial şi fondator Treehouse) şi unii dintre cei mai cunoscuţi antreprenori şi investitori români.

Astfel, pe parcursul programului vei ocazia să lucrezi alături de Marius Ghenea (antreprenor serial şi investitor de tip angel), Peter Barta (Director Executiv al Fundaţiei Post-Privatizare), Cristian China Birta (blogger şi antreprenor online), Philipp Kandal (General Manager EU Telenav), Daniel Dragomir (Co-Fondator şi CEO TechHub Bucharest), Bogdan Iordache (Co-Fondator şi CEO How to Web) sau Andrei Costescu (Fondator şi CEO MReady). 

Taxa de participare la şcoala de antreprenoriat Start Me Up este de 340 EUR, la cursul BNR din ziua efectuării plăţii şi include participarea la eveniment şi toate materialele de training: cazare-6 nopţi în regim all-inclusive la Pensiunea Speranţa din Predeal, mentorat gratuit un an după eveniment, includerea în comunitatea Akcees şi discounturi la evenimentele Akcees şi evenimentele partenere.

Pentru mai multe informaţii, contactaţi: Irina Scarlat, Vice-Preşedinte Executiv, irina@akcees.com, 0720 034 031.

vineri, 22 august 2014

Nevoia de lectură

8/22/2014 2
Auzim tot mai des că, în prezent, copiii nu mai citesc aşa cum o făceau odinioară. Poate că este ceva adevăr în aceste cuvinte, poate că elevii, studenţii, copiii noştri nu mai consumă literatură aşa cum o făceau generaţiile anterioare, dar câţi dintre noi, părinţi sau dascăli, am dus până la capăt un demers coerent de stimulare a lecturii?
lectură
Nevoia de lectură a copilului trebuie să-şi găsească rădăcinile în mica copilărie, când părintele trebuie să se preocupe de selectarea acelor creaţii literare potrivite vârstei şi preocupărilor copilului, dar şi din domenii mai puţin explorate de acesta. 

Tot părintele trebuie să se preocupe de asigurarea unui model, în sensul că, un copil care va constata că se citeşte în casă, fie şi numai din curiozitate, va dori să experimenteze acest lucru. Adevărul este că, lectura a cunoscut un aspect mai puţin “romantic” în ultimii ani, că părinţii nu mai au ei înşişi timp pentru lectură aşa cum aveau bunicuţele noastre în tinereţea lor.

Tot părintele va trebui să găsească momentul prielnic lecturii, să introducă poveştile şi poeziile în viaţa copilului treptat, în mod plăcut, fără să facă din aceasta o povară. Este bine de ştiut că plăcerea nu are de-a face cu constrângerea şi că o normă impusă, pe termen lung va da reacţii inverse scopului pentru care a fost creată.

Cititul trebuie înţeles de copii ca odihnă activă, ca recreere , nu ca o povară.

Un înţelept modern orb scria : “Unii consideră că Paradisul ar fi o gradină, alţii şi-l pot imagina ca un palat. Eu l-am imaginat întotdeauna ca o bibliotecă. ( Jorge Luis Borges – Cartile şi Noaptea)

Obişnuinţa de a citi nu se moşteneşte ci se formează. Chiar şi foarte mici, copiii sunt sensibili la magia lecturii, a povestitorului, dar se aud tot mai rar, seara la culcare, cuvintele: “Hai să citim o poveste! ”. 

Dacă vă faceţi totuşi timp pentru aceasta şi trebuie să vă faceti, copilul trebuie lăsat să-şi aleagă singur povestea pe care vrea s-o asculte. El trebuie obişnuit să se implice în lectură cu paşi mici. Astfel, mama citeste o pagină , el urmatoarea, dacă vârsta permite şi copilul şi-a însuşit cititul.

Efortul părintelui pentru stimularea lecturii trebuie dublat, în mod obligatoriu, atunci când vârsta copilului permite, de şcoală şi bibliotecă.

Copilului trebuie să i se recomande cărţi diverse, în concordanţă cu treptele sale de dezvoltare şi principiul accesibilităţii. Este o mare diferenţă între cartea cu poze însoţită de versuri sau proză din perioada preşcolară şi clasele începătoare și cărţile când primatul îl deţine textul literar, când gândirea copilului începe să fie capabilă de generalizări şi abstactizări.

Pentru a avea parte de o cultură literară, nu este suficient a lua în calcul cât de mult lecturează, pe cât ceea ce lecturează precum şi ceea ce a înţeles copilul din ceea ce a lecturat.

Uneori elevul nu are la îndemână cărţile cele mai potrivite cu vârsta, cu preocupările şi preferinţele lui, alteori indiferenţa mediului înconjurător faţă de lectură determină o atitudine negativă a copilului pentru această activitate.

În concluzie, dacă vă doriţi ca lectura să devină o alternativă a activităţilor preferate de copilul dumneavoastră, trebuie să vă asigurati că este percepută ca o activitate plăcută, recreativă, nu ca o temă impusă din exterior, iar acest lucru se clădeşte în timp, prin efort susţinut din partea şcolii şi familiei, cu răbdare şi implicare. Deci, nu este vina copiilor noştri că nu citesc, nu sunt nici mai buni nici mai răi decât copiii altor vremuri, decât că ei nu au putut găsi plăcerea în lectură, iar noi n-am avut timp ori pricepere să-i îndrumăm.

Mult succes!
Cu drag,