Despre trăirile mele de om, de dascăl, scriu foarte rar pe blog. De fapt, cred că am făcut-o de maximum două ori până acum, dar astăzi simt nevoia să vă povestesc și vouă despre satisfacția personală, despre momentul acela în care simți că nimic nu este întâmplător și, mai ales că, nimic din ceea ce plantezi în sufletul unui copil nu e în zadar.
Lucrez cu copilași deosebiți, sensibili și empatici, prea puțin înțeleși de cei mari, de cele mai multe ori. Dar, în ciuda vremurilor gri pe care le străbatem împreună, am încercat să-i apropii de școală, cu răbdare și înțelegere, îndemnându-i să-și exprime sentimentele prin artă.
Semnale că sunt pe drumul cel bun am avut mereu, dar în începutul ăsta de primăvară, am fost copleșită.
Copilașii cu care vorbesc mai mult din priviri, decât prin cuvinte, copilașii aceia care-mi scriu bilete și mi le lasă pe catedră, copilașii mei au hotărât să-mi facă surprize de 1 și 8 Martie. Au lucrat felicitări, așa cum am făcut-o împreună de multe ori, doar că acum au făcut-o singuri. Sunt cele mai frumoase și mai delicate felicitări pe care le-am primit vreodată, iar gândul că le-au lucrat pentru mine, pentru a mă surprinde și pentru a mă face fericită, mă umple de emoție.
N-aș putea să fiu atât de egoistă și să păstrez doar pentru mine darurile primite, de asta încerc să le împart cu voi, să vă dau un pic din fericirea și bucuria pe care eu le-am dobândit, primindu-le. Sper să vă placă și să vă inspire.
O primăvară surprinzătoare vă doresc!
Cu drag,
Un comentariu:
Niste lucrari deosebite! Cinste pentru toata truda si daruirea in cultivarea copiilor!
Trimiteți un comentariu