Pentru că am școlari micuți în anul acesta și pentru că-mi doresc să vină la școală din plăcere, mereu le aduc noutăți, de orice natură.
Astăzi, spre exemplu, le-am adus un ceas. Banal, ați putea spune. Numai că ceasul meu este mare, colorat și ciudat, deci greu să nu-l observi. De ce, ciudat? Pentru că pe lângă obișnuitul cadran cu orele, ceasul are scrise și minutele, iar pe limbi are trecut rolul lor.
N-am spus nimic, n-am atras atenția nimănui. Ca și când aș fi pus florile în apă, l-am afișat și gata!
Ca la un semnal, toți ochișorii erau acolo. Ce e? Cum e? Uiteee! Ce frumos! L-au analizat, au văzut curcubeul din săgeți, au citit numerele, și-au dat cu părerea. I-am lăsat să-l descopere fără să-i întrerup.
Pentru că mai am cel puțin două săptămâni până la subiectul acesta, ceasul va sta în studiu pe perete, timp suficient cât să fie mânuit, analizat, potrivit... Atunci vom lucra alte ceasuri, care să stea pe masa fiecărui copilaș și pe care să le poată mânui individual.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu