Am fost întrebată, de foarte multe ori, de ce am ales să fiu învățător. Și, de fiecare dată, răspunsul meu a venit repede, clar, fără tăgadă: „Copiii!”. Da, pentru ei am ales să fiu învățător, pentru ei și pentru ochii lor mari, sinceri, proptiți în mine, pentru palmele lor mici, rotunde și întinse să mă cuprindă, pentru râsul și veselia lor molipsitoare.

Sunt învățător nu pentru că ar fi o meserie comodă și, mai ales, nu pentru că n-am avut alte oportunități. Singurul motiv pentru care eu am ales să fiu învățător este plăcerea sinceră și neștiută de a fi primul dascăl din viața copilului. Este plăcerea de a lucra cu mintea și sufletul nepătat al puiului de om, este bucuria de a fi înconjurată de tinerețe, prospețime, candoare. E modul în care-mi retrăiesc la infinit copilăria și emoțiile de școlar, e lumea în care mă simt liberă să visez, să mă joc, să creez, să fiu eu...

De fapt, cred că a fi învățător este mai mult o stare de spirit și mai puțin o meserie în înțelesul clasic al termenului. A fi învățător nu este doar despre a ști, a face, a învăța, a educa. Mai presus de orice, a fi învățător este despre a simți, a dărui, a iubi. Da, să iubești este esențial. Să iubești omul și, mai mult, să iubești starea lui de grație, de perfecțiune, de puritate absolută...copilul. Să-l iubești și să-l porți de mână atunci când este temător, nehotărât, îngândurat. Să-l iubești și, cu dragoste infinită, să-i spulberi temerile, clădind în locul lor încredere, să-i transformi tristețea-n zâmbete, să-i fructifici potențialul, să descoperi în el, în copilul încredințat ție, geniul personal. Să te dedici și atunci când chiar tu ai avea nevoie de sprijin, să zâmbești firesc și atunci când inima ta plânge, să povestești cu blândețe și atunci când nu mai e nimic de povestit, să fii blând și atunci când viața este aspră și să-l îndrumi pe copil spre partea bună a lucrurilor.

Mărturisesc că-mi amintesc cu plăcere și emoție perioada în care pe ușa clasei mele stătea scris simplu: „ÎNVĂȚĂTOR”... Mi se pare atât de nobil, de curat, de înălțător acest cuvânt. Oamenii, vremurile, școala, toate s-au schimbat și titlul de „ÎNVĂȚĂTOR” a devenit desuet, s-a considerat că învățător nu-i destul, că trebuie să evoluăm, să trecem la alt nivel. Pe ușa mea scrie acum profesor și...nu mă regăsesc. Nu vreau să mă pierd în această mare infinită! Vreau să fiu și să rămân ÎNVĂȚĂTOR. ÎNVĂȚĂTOR...așa cum a fost numit Iisus, învățător ca și Creangă ori ca domnul Trandafir. Vreau să fiu și să rămân învățător pentru sufletul meu și pentru sufletele copiilor mei. Vreau să rămân învățător atât timp cât mai pot, cât mai am ceva de spus în meseria asta, cât prezența mea în clasă mai inspiră. 

Am să rămân la catedră cât școala mi-o va mai cere...în suflet, însă, am fost, sunt și voi rămâne învățător... pentru totdeauna!

            

Vineri, 5 Iunie, a fost Ziua Învățătorului, știai? Bine, nu mă mir că n-ai știut, era gata-gata să uit și eu care lucrez în branșă. 

Mă aflam în cancelarie, alături de două colege, când am văzut la flipchart trecută data de 5 iunie ca termen de finalizare a unei activități. Atunci am realizat că este Ziua Învățătorului. Nu știu de ce, dar am uitat să mai dăm importanță acestor evenimente. Le-am urat „La mulți ani!” celor două colege și am plecat. 

La intrarea în clasă mă aștepta o fetiță cu o felicitare făcută de mânuța ei. Mi-a trecut prin cap că ea știa. I-am mulțumit și am deschis-o. La interior se desenase pe sine și mă desenase pe mine, învățătoarea ei. Atunci mi-a încolțit ideea să-i pun pe toți să-mi realizeze portretul. Astfel voi avea o amintire frumoasă peste ani. N-am avut timp chiar vineri, dar astăzi am pus în practică.

Numai bine pentru că în săptămâna ce tocmai a trecut, îmi instruisem elevii cum și ce trebuie să urmărească dacă doresc să-și realizeze autoportretul. Deci, am folosit acest prilej pentru a face fixarea cunoștințelor și iată ce a rezultat: un portret pe cinste! Pe alocuri m-am regăsit puțin: ochii albaștri, zâmbetul și rujul roșu la locurile lor, un picuț cam scurt tunsă, dar cred că au anticipat o schimbare de look! :)

Voi cum ați sărbătorit? 
Cu drag,