Scrierea cu fir continuu și o brioșă pentru mama

Scrierea cu fir continuu, caligrafică sau „în duct continuu”, cu litere egale ca mărime, cu aspect îngrijit are atât o importanță practică ce ține de lizibilitate și creșterea vitezei de scriere, cât și importanță estetică, dezvoltând gustul pentru frumos al copilului. Preocuparea cea mai mare a dascălilor este ca viteza de scriere să devină direct proporțională cu calitatea scrisului.

Scrisul de mână este și o formă de exprimare a emoțiilor și trăirilor. Prin scrisul de mână corpul se exprimă. 

Am studiat alături de copilașii clasei mele primele două litere din Abecedar: „a” și „m”. Astăzi le-am unit în mod magic într-un cuvânt divin: „mama”. Mama e frumoasă, mama e iubită, mama e specială... Cum altfel să scrii cuvântul „mama” decât cu grijă, cu emoție, cu atenție. A fost un motiv în plus de a-i motiva pe micii mei școlari să scrie cursiv, atent, frumos. Și au reușit.

Am exersat pentru început la tablă. Scrisul la tablă, ca și desenele pe asfalt, are în el ceva aparte. Copilul „pipăie” cuvântul, scrie cu degetele, șterge cu palma. Apoi am trecut la scrierea cursivă în caiete.

Pentru sfârșit am pregătit surpriza: o brioșă dulce pentru mama, cu interior de poezie, asezonată cu cuvinte scrise cursiv de copilași, cu mâna lor. Au fost încântați peste măsură. Mi-au dat și mie din prăjitură, au păstrat și pentru acasă.

sursa info: aici

Au colorat brioșa, fiecare după propria imaginație și după propriul gust în materie de dulciuri. Așa au apărut brioșe roz-cu căpșune, brioșe mov-cu mure, brioșe cu ciocolată, cu lămâie, cu fistic...

          Șabloanele: -interior;                                                                                                            -față;

 
                

Știați că...

În abecedarul său, Creangă a avut ideea ca elevii să învețe mai întâi literele „a“ și „m“ pentru a putea scrie şi citi cuvântul „mama“?

George Călinescu spunea: „Creangă se uni cu cinci institutori, spre a compune un abecedar ca lumea. Până atunci, copiii învățaseră să citească cum da Dumnezeu şi după cum era şi dascălul, cărţi fiind puține și proaste“? 

Până la apariția acestei cărți se considera că elevul nu poate învăța concomitent şi scrierea şi citirea, dar abecedarul lui Creangă respecta cele mai moderne metode pedagogice, care introduceau vocalele şi consoanele în aşa fel încât de la început să se poată forma cuvinte, aşa cum se face şi în zilele noastre?

Spor și activități interesante vă doresc!

Cu drag,