joi, 30 mai 2019

Povești ilustrate de copii- „Legenda Florii-Soarelui”

Povești ilustrate de copii- „Legenda Florii-Soarelui”
În ultima vreme, am scris tot mai rar pe aici. Așa se face că, deși n-am rătăcit fotografiile acestea și știam bine unde le-am transferat, n-am găsit nici timp și nici inspirație să vă povestesc despre ele. Acum că treburile de la școală s-au mai terminat, mă așez să vă fac o istorioară.


Prin caietul auxiliar pe care l-am folosit ca material de lucru în anul acesta, am găsit și Legenda Florii-Soarelui. Adevărat că era tratată mai mult în imagini, dar am avut material suficient pentru discuții și pentru colorat. Textul legendei, însă, l-am adus copiilor din alte surse și mă gândesc să vi-l las și vouă aici, dacă doriți să-l citiți copiilor voștri.

Legenda Florii-Soarelui

Demult, tare demult, trăia un rege foarte bogat, atât de bogat încât putea cumpăra o țară întreagă. Avea comori neprețuite, dar cea mai de preț comoară a lui era fata sa.

Fata avea părul galben ca spicele grâului, avea vocea și veselia păsărilor, iar despre frumusețe ce să mai vorbim... Sute de regi și-ar fi dat averile pentru ea, căci nu era altă prințesă ca ea.

Venise și vremea măritișului, iar mii de prinți fuseseră refuzați de biata prințesă, care nu își găsea iubirea. Ea se îndrăgostise de soare. Într-o zi, îi spuse tatălui ei:

-Tată, știu că ești supărat că nu am ales niciun prinț, dar eu iubesc pe altcineva.
-Pe cine?
-Pe cineva care în fiecare dimineață e la fereastra mea, a cărui splendoare o admir în fiecare zi .Este soarele, tată! Cu el vreau să mă mărit!
-Nu te prosti, fata mea. Nimeni nu poate să se îndrăgostească de soare; în plus, o legendă veche spune că cine se va căsători cu soarele, nu are voie sa-l privească, că altfel se va transforma în floare.
-Nu-mi pasă, eu mă voi căsători cu soarele!

Pentru a o feri pe fată de blestem, regele își închise propria fiica într-o celulă din castel. Fata era păzită zi și noapte de câte patru paznici, care nu aveau voie s-o privească, deoarece, sigur se îndrăgosteau de ea. 

Într-o zi, fata a început să cânte, iar paznicii s-au uitat la ea și pe loc s-au îndrăgostit de chipul acela fermecător. Îi erau ca niște sclavi, iar prințesa profită. A reușit să scape din castel și a început drumul spre Soare, cu cei patru paznici după ea. O mare parte din drum au mers prin câmpuri acoperite cu fel și fel de flori. Când poposeau, paznicii vânau, iar fata studia florile și aproape că știa orice floare și fiecare miros. Au întâlnit oameni buni, care le-au dat niște indicații, dar și oameni rai, care voiau să-i jefuiască de punguța de galbeni pe care o aveau la ei, dar nu reușeau datorită celor patru ostași viteji. 

Abia după cinci zile, regele a aflat că prințesa dispăruse și a plecat împreună cu zece mii de viteji în căutarea ei. Prințesa avea un avans bun, dar regele avea cai. Drumul lor a durat zece zile și zece nopți și într-un final au ajuns la palatul de aur al mărețului Soare. În acel moment tocmai se întorcea și Soarele acasă, dar și împăratul ajunsese.

Soarele, cum a privit la fată, s-a îndrăgostit de ea și i-a spus:
-Ești cea mai frumoasă prințesa pe care am văzut-o! Și am văzut multe....
-Si tu m-ai fermecat cu frumusețea ta și aș dori să ne căsătorim!
-Desigur că și eu as vrea, dar știi de blestem?
-Da, dar eu nu cred că se va întâmpla ceva.
-Nu voi permite ca fata mea să se căsătorească cu Soarele, iar apoi să se transforme în floare! interveni împăratul. 
-Nu te poți pune în calea iubirii noastre! spuse prințesa.
-Ba uite că pot! se încăpățână regele.

Soarele, fiind de partea prințesei și fiind mult mai puternic decât regele și armata sa îi întemniță pe toți sub imensul său palat.

După ceva timp, nu i-a mai păsat de blestem și fata s-a căsătorit cu soarele. Imediat după ziua nunții, fata a dorit să-l vadă pe Soare în toată splendoarea lui. Tocmai atunci a reușit și împăratul să scape pentru a-i fi dat să vadă cum se împlinește blestemul. Fata s-a transformat în floare chiar sub ochii soțului și tatălui ei. Acea floare și acum se întoarce mereu după soțul ei, pentru a-l admira. Ea este Floarea-Soarelui.
Legenda de mai sus a fost și punct de plecare pentru a face cunoscută copiilor floarea soarelui ca plantă tehnică. Am studiat-o un pic: alcătuire, condiții de cultură, importanță. În ora de arte care a urmat, copiii mei au abordat imaginea florii-soarelui din perspectivă artistică.
Povești ilustrate de copii- „Legenda Florii-Soarelui”
Povești ilustrate de copii- „Legenda Florii-Soarelui”
Povești ilustrate de copii- „Legenda Florii-Soarelui”
Povești ilustrate de copii- „Legenda Florii-Soarelui”
Povești ilustrate de copii- „Legenda Florii-Soarelui”
Mod de realizate:

1. Folosind un șervețel umed, am aplicat vopsea albastră și verde, pentru a simboliza cerul și iarba. 

2. Cu o pensulă cu perii aspri, am tamponat mijlocul florii.

3. Am schimbat pensula aspră cu una moale și mare și am pictat petalele, cu culoare galben solar.

4. Folosind o pensulă mai subțire, am trasat tulpina și frunzele florii-soarelui. V-ați putea întreba de ce am apelat la pictarea unei singure flori, dacă această plantă este una care se cultivă în lanuri. Floarea noastră este una specială, unică și irepetabilă, ea este chiar fata împăratului, care a fost blestemată.

5. Ultima tușă este reprezentată de stropi galbeni, aplicați cu o pensulă aspră, prin care ne-am trecut ferm degetele.

Sper că abordarea noastră poate fi inspirație și pentru voi.

Spor!
Cu drag,


Loreta

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu