marți, 12 februarie 2019

Revedere, de Mihai Eminescu

Revedere, de Mihai Eminescu
Revedere
            de Mihai Eminescu

- Codrule, codruțule,
Ce mai faci, drăguțule,
Că de când nu ne-am văzut
Multă vreme au trecut
Și de când m-am depărtat,
Multă lume am umblat.

- Ia, eu fac ce fac de mult,
Iarna viscolu-l ascult,
Crengile-mi rupându-le,
Apele-astupându-le,
Troienind cărările
Și gonind cântările;
Și mai fac ce fac de mult,
Vara doina mi-o ascult
Pe cărarea spre izvor
Ce le-am dat-o tuturor,
Umplându-și cofeile,
Mi-o cântă femeile.

- Codrule cu râuri line,
Vreme trece, vreme vine,
Tu din tânăr precum ești
Tot mereu întinerești.

- Ce mi-i vremea, când de veacuri
Stele-mi scânteie pe lacuri,
Că de-i vremea rea sau bună,
Vântu-mi bate, frunza-mi sună;
Și de-i vremea bună, rea,
Mie-mi curge Dunărea.
Numai omu-i schimbător,
Pe pământ rătăcitor,
Iar noi locului ne ținem,
Cum am fost așa rămânem:
Marea și cu râurile,
Lumea cu pustiurile,
Luna și cu soarele,
Codrul cu izvoarele.

(Convorbiri Literare, 1 octombrie 1879)

În urma versurilor lui Mihai Eminescu, nu sunt multe de spus. Vă atașez, însă, ilustrarea poeziei realizată cu ocazia Zilei Culturii Naționale de un elev de șase ani, din clasa pregătitoare. Mi se pare că are o sensibilitate aparte, mai ales prin postura singuratică a poetului, închipuit de copil.

Lectură plăcută!
Cu drag,
Loreta

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu