miercuri, 29 octombrie 2014

Pantofii roşii, de N. Calma

Subiectul: Pantofii roşii, de N. Calma
Metoda pălăriilor gânditoare (“Thinking hats”)

Metoda pălăriilor gânditoare este o tehnică interactivă, de stimulare a creativităţii participanţilor care se bazează pe interpretarea de roluri în funcţie de pălăria aleasă. 

Sunt 6 pălării gânditoare, fiecare având câte o culoare: alb, roşu, galben, verde, albastru şi negru. 

Colectivul de elevi este împărţit în 6 grupe a câte 4 elevi. Se împart cele 6 pălării gânditoare elevilor şi se oferă cazul supus discuţiei pentru ca fiecare să-şi pregătească ideile. Vor interpreta astfel rolul precis, aşa cum consideră mai bine.

După discuţiile avute în grupe, liderul prezintă poziţia grupului din care face parte. Rolurile se pot inversa, participanţii fiind liberi să spună ce gândesc, dar să fie în acord cu rolul pe care îl joacă. Culoarea pălăriei este cea care defineşte rolul.

1. Pălăria albă-informează

Cei ce poartă pălăria albă trebuie să ofere informaţii şi imagini atunci când acestea i se cer. Nu oferă interpretări şi opinii.

Când „poartă” pălăria albă, gânditorul trebuie să imite computerul, să se concentreze strict pe problema discutată, în mod obiectiv şi să relateze exact datele. Gânditorul pălăriei albe este disciplinat şi direct.
Pălăria albă a povestit lectura, evidenţiind faptele şi personajele fără a exprima vreo opinie.

Pantofii rosii, de N. Calma

Într-un oraş din America, trăia împreună cu mama ei o fetiţă neagră pe care o chema Neuşi.

Mama ei spăla vasele la un restaurant şi venea noaptea târziu. Neuşi o aştepta pe mama ei până se întorcea de la lucru. În casă era frig. Sub duşumea forfoteau şobolanii şi lui Neuşi îi era frică de ei.

Într-o noapte, şobolanii furară pantofiorul stâng al Neuşei. Fetiţa îl căută împreună cu mama ei multă vreme, dar nu-l găsiră nicăieri.
Dimineaţa, Neuşi îşi încălţă pantofiorul drept şi începu să plângă.
— Cum am să umblu acum desculţă ? Mama oftă din greu.
— Nu plânge, fetiţa mamei. îl voi ruga pe stăpânul meu să-mi dea leafa pe o săptămână înainte şi dacă-l voi îndupleca, îţi voi cumpăra alţi pantofiori.

Neuşi sări în sus de bucurie.

— Mămică, atunci cumpără-mi pantofiori roşii, aşa cum avea fetiţa aceea frumoasă, pe care am văzut-o când am fost cu tine în parc.
— Nu ştiu fetiţa mea, dacă îmi vor ajunge banii. Pantofiorii aceia sunt atât de scumpi !
Dar Neuşi o ruga atât de frumos să-i cumpere pantofiorii roşii, încât mama îi promise.

Duminică porniră împreună în oraş. S-au oprit în faţa unei prăvălii. În dosul vitrinelor sclipitoare erau înşirate ghete şi pantofi.
— Mamă, mamă, uite pantofiorii roşii, strigă deodată Neuşi. Hai să intrăm mai repede.

În prăvălie, nimeni n-o luă în seamă pe negresă şi pe fetiţa ei. Doi vânzători încercau o pereche de ghete unui băiat îmbrăcat într-un costum de sport, iar ceilalţi stăteau de vorbă. Într-un târziu, mama se hotărî să-i roage:

— Iertaţi-mă, nu mi-aţi putea arăta nişte pantofiori roşii pentru fetiţa mea ?
Vânzătorul se apropie supărat :
— Asta-i marfă scumpă, spuse el. Ai destui bani pentru astfel de pantofi ?
— Da, domnule, stăpânul mi-a dat leafa pe o săptămână înainte. Numai atunci vânzătorul puse pe tejghea o pereche de pantofiori roşii. Erau atât de noi, luceau atât de frumos şi miroseau a piele. Neuşi începu să bată din palme.

Vânzătorul se încruntă şi murmură printre dinţi :
—Încearcă-i!
Dar el nu-i încălţă pantofiorul pe picior, aşa cum ar fi făcut cu alţi cumpărători.
Neuşi şi mama ei aveau pielea neagră, şi pentru cei cu piele neagră, vânzătorii nu se osteneau.
Mama se aşeză în genunchi în faţa fetiţei şi începu să-i încalţe pantofiorii roşii. Dar ce nenorocire! Pantofiorii erau prea mici.

— Nu aveţi cumva o pereche mai mare ? întrebă mama. Vânzătorul o privi prin ochelari.
— Mai mari ? Avem, numai că trebuie să cumperi şi perechea pe care ai încălţat-o.
— Să iau şi perechea asta ? Dar pentru ce ? Dar pantofii ăştia sunt mici pentru fetiţă.
Vânzătorul împacheta netulburat, pantofiorii.
— Fetiţa i-a încercat şi cine o să încalţe nişte pantofi pe care i-a pus în picioare un copil de negru. Eşti obligată să-i iei perechea asta. 
Mama se uită disperată la ei.
— Vai de mine! Dar n-am bani decât pentru o singură pereche. Va să zică fetiţa mea va rămâne fără pantofi!
Auzind acestea, Neuşi începu să plângă cu sughiţuri. Mama se apropie de stăpânul prăvăliei.
— Domnule, daţi-mi voie să nu cumpăr aceşti pantofi, îl rugă ea sfioasă — fetiţa n-a încercat decât unul. Nu am nici un cent mai mult, domnule... ăştia sunt bani munciţi.
Patronul văzând în faţa sa o negresă, făcu plictisit cu mâna.
— Nu vreau să păgubesc din cauza ta, spuse el morocănos. 

Această discuţie a fost auzită de un alt cumpărător, un om în salopetă de muncitor.
El se aplecă spre Neuşi şi-i mângâie căpuşorul.
— Nu mai plânge fetiţă mică ! Apoi, întorcându-se către mama Neuşei, îi spune :
Daţi-mi mie pantofiorii aceştia. Vor fi tocmai buni pentru fetiţa mea. Dumneata vei putea cumpăra alţi pantofiori pentru copilul dumitale. Eu unul, ştiu ce înseamnă banii munciţi. O salută pe mama Neuşei, plăti pantofii şi luând pachetul la subţioară, ieşi din magazin.
Neuşi se întoarse fericită acasă. La fiecare pas pantofiorii cei noi scârţâiau şi Neuşei i se părea că pantofiorii vorbesc. Iar mama ei nu-l putea uita pe omul îmbrăcat în salopetă de muncitor.

2. Pălăria albastră -clarifică

Este pălăria responsabilă cu controlul demersurilor desfăşurate. Pălăria albastră este dirijorul orchestrei şi cere ajutorul celorlalte pălării. 

Gânditorul pălăriei albastre defineşte problema şi conduce întrebările, concentrează informaţiile pe parcursul activităţii şi formulează ideile principale şi concluziile la sfârşit, monitorizează jocul şi are în vedere respectarea regulilor, rezolvă conflictele şi insistă pe construirea demersului gândirii, intervine din când în când şi de asemeni la sfârşit.
Poate să atragă atenţia celorlalte pălării, dar prin simple interjecţii. Chiar dacă are rolul conducător, este permis oricărei pălării să-i adreseze comentarii şi sugestii.

3. Pălăria roşie - spune ce simte despre...

Purtând pălăria roşie, gânditorul poate spune aşa: ”Aşa simt eu în legătură cu…”

Această pălărie legitimează emoţiile şi sentimentele ca parte integrantă a gândirii. Ea face posibilă vizualizarea, exprimare lor. Pălăria roşie permite gânditorului să exploreze sentimentele celorlalţi participanţi la discuţie, întrebându-i care este părerea lor “din perspectiva pălăriei roşii”, adică din punct de vedere emoţional şi afectiv. Cel ce priveşte din această perspectivă nu trebuie să-şi justifice feeling-urile şi nici să găsească explicaţii logice pentru acestea.

Mama se simte umilită la cererea vânzătorului de a plăti perechea de pantofi probată de copilul ei şi disperată de faptul că nu va putea plăti o sumă atât de mare pentru pantofii fetiţei pe care o iubea enorm.
Suntem indignaţi de atitudinea pe care o are vânzătorul faţă de fetiţă şi de mama acesteia, invocând un motiv atât de nefiresc. Vouă v-a plăcut ceea ce a făcut el? Ce-aţi simţit când aţi citit că vânzătoruli-a cerut mamei să plătească ce nu ar fi vrut să cumpere?

4. Pălăria galbenă - aduce beneficii creativ

Este simbolul gândirii pozitive şi constructive, al optimismului. Se concentrează asupra aprecierilor pozitive, aşa cum pentru pălăria neagră erau specifice cele negative. Exprimă speranţa; are în vedere beneficiile, valoarea informaţiilor şI a faptelor date. 

Gânditorul pălăriei galbene luptă pentru a găsi suporturi logice şi practice pentru aceste beneficii şi valori oferă sugestii, propuneri concrete şi clare. Cere un efort de gândire mai mare. Beneficiile nu sunt sesizate întotdeauna rapid şi trebuie căutate. Ideile creative oferite sub pălăria verde pot constitui material de studiu sub pălăria galbenă. Nu se referă la crearea de noi idei sau soluţii, acestea fiind domeniul pălăriei verzi.

Suntem încântaţi de comportamentul muncitorului care îi dă vânzătorului o lecţie despre omenie. Muncitorul înţelege ce înseamnă banii munciţi şi redă speranţa mamei şi fetiţei. 

Binele există şi în realitate nu doar în poveşti şi de cele mai multe ori învinge.

5. Pălăria neagră - identifică greşelile

Este pălăria avertisment, concentrată în special pe aprecierea negativă a lucrurilor. Gânditorul pălăriei negre punctează ce este rău, incorect şi care sunt erorile. Explică ce nu se potriveşte şi de ce ceva nu merge; care sunt riscurile, pericolele, greşelile demersurilor propuse. Nu este o argumentare ci o încercare obiectivă de a evidenţia elementele negative.

Se pot folosi formulări negative, de genul: “Dar dacă nu se potriveşte cu…” “Nu numai că nu merge, dar nici nu…”. Gânditorul nu exprimă sentimente negative, acestea aparţinând pălăriei roşii, după cum aprecierile pozitive sunt lăsate pălăriei galbene. În cazul unor idei noi, pălăria galbenă trebuie folosită înaintea pălăriei negre.

Vânzătorul a greşit tratând astfel mama şi fiica din simplul motiv că erau de culoare. Acesta este un caz tipic de discriminare rasială care poate fi întâlnit în orice societate şi care trebuie corectat.

6. Pălăria verde - generează ideile noi - efortul

Simbolizează gândirea creativă. Verdele exprimă fertilitatea, renaşterea, valoarea seminţelor. Căutarea alternativelor este aspectul fundamental al gândirii sub pălăria verde. Este folosită pentru a ajunge la noi concepte şi noi percepţii, noi variante, noi posibilităţi. Gândirea laterală este specifică acestui tip de pălărie. Cere un efort de creaţie.

Mama şi fetiţa ar trebui să părăsească magazinul în căutarea altuia care să le trateză egal cu persoanele albe.

Muncitorul ar putea să o ajute pe mamă să-şi găsească un loc de muncă mai bine plătit.

Spor la povestit!
Cu drag,

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu