Cu mulţi, foarte mulţi ani în urmă, într-o poieniţă dintr-o frumoasă pădure plină de animale, a apărut o pasăre. Această pasăre era deosebit de frumoasă, cu penele în culorile curcubeului și cu triluri angelice, cum nu se mai auziseră până atunci. Atât de melodios era glasul ei, încât vântul se oprea din bătăile sale pentru a strânge minunatele triluri, ca să le poarte mai apoi printre frunze şi flori, prin toată pădurea, cât mai departe. Nimeni nu ştia de unde a venit această pasăre şi nici cât avea să rămână, însă toate animalele pădurii o iubeau, pentru că le încânta în fiecare zi cu cântecele ei.
Frumoasa făptură şi-a făcut cuib în mijlocul poieniţei, în scorbura celui mai vechi copac. Acolo îşi ducea ea traiul, cântând în fiecare dimineaţă şi seară şi strângând în jurul copacului o groază de animăluţe venite să o asculte. Aşa decurgea fiecare zi în pădurice, de când se instalase pasărea măiastră.
Iarna tocmai trecuse și zilele cu soare erau tot mai dese, prilej de bucurie pentru întreaga pădure şi de cântec pentru misterioasa pasăre. Însă, într-o zi, animăluţele pădurii au găsit pasărea căzută lângă bătrânul copac, rănită, scoţând gemete de durere... gata să moară! Speriate că s-ar putea întâmpla ce era mai rău, toate animăluţele au dat fuga la templul Zeiţei Lunii, Eostre, rugând-o să facă o minune şi să salveze măiastra pasăre.
Eostre le-a auzit ruga şi s-a coborât să vadă ce poate face. În ciuda tuturor eforturilor ei, era destul de greu să mai salveze pasărea. În cele din urmă, a găsit singura soluţie prin care îi putea salva viaţa: aceea de a transforma măiastra pasăre într-un iepuraş. Acum Iepuraşul nu mai cânta, dar putea în continuare să facă ouă.
Vremea a trecut şi a venit echinocţiul de primavară, când toate vieţuitoarele pădurii sărbatoreau şi ziua zeiţei. Unele i-au adus drept ofrandă flori parfumate, altele cununi de frunze verzi. Darul cel mai frumos a fost, însă, cel adus de iepuraş: un coş plin cu ouă vopsite în culorile curcubeului. Şi-n fiecare an, mulţi ani după aceea, iepuraşul a dăruit zeiţei Ostara câte un coş cu ouă colorate, în semn de recunoştinţă pentru că îi salvase viaţa.
Şi astăzi, iepuraşul cel fermecat vopseşte ouă în culorile curcubeului, dar le oferă copiilor cuminţi, cu ocazia Sărbătorilor de Paşti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu